PROFESOARA – 16 ANI
Tu, mama, prin intelepciunea ta, Tu singura mi-ai deschis mintea: Am vrut sa scap de-nvatatura Dar tu mi-ai spus sa nu privesc cu ura, Cu ne-ntelegere ce-i clar si limpede Cand mari poeti si scriitori, cu dalba lespede Au fost incununati, cu marmura… Mi-ai spus sa caut in adanc, Mi-ai aratat, mi-ai demonstrat: Cand sufletul e sterp, steril In fata omului April, Rasare mare-ncununat, Cu dalbe flori e presarat, De-ntelepciune e-naltat. Cand prima luna e din an, Sperante-n lume rodesc iar Cand duhul inteleptului Ianuar` Din mare-mpresurat si inghetat car, Calauzind, vorbeste iar si iar, Povestea trist-a lui Gerar. Am cautat si-am inteles, Am indragit si am iubit Cand textul chipul meu ciplit L-a amortit, l-a dezmortit… eu am tacut si-am suferit… Dar visu-mi iata implinit, Si jertfa-i mica,-i de nimic! Pe George l-oi vedea, Pe William si Mihail asemenea… Dar mai e drum si lung si greu Si toate se-nvartesc in jurul meu… Asadar eu acuma ma grabesc, Si merg sperand sa intalnesc, O noua mare fara de-nteles… Asa sunt eu… Si cand cu ei ma voi vedea, Saruturi calde le voi da Din partea mea, a tutu`ra, Caci ne-au-jutat a intelege O mare si frumoasa lege: E dragostea ce o simtim, O preaslavim si-o amintim In cantece si poezii, Povesti frumoase, piese aurii… Sinceritatea, puritatea, Adevarul si dreptatea, Caci pentru ele au murit, S-au revenit si s-au unit, Literatura`u zamislit!
Lasă un răspuns