Vorbe-n vant.
Vorbeam odata despre batrani…si despre copii. In general despre asistatii sociali. Cand dupa 1989 Romania a trebuit sa isi schimbe politica de asistenta sociala si sa se alinieze la standardele U.E. s-a constatat ca marea problema a copiilor institutionalizati este lipsa responsabilitatii. La o halba de bere stateam de vorba cu niste amici ce lucrau in domeniul asistentei sociale si am pus o intrebare: De ce sunt copiii institutionalizati asa de diferiti fata de copiii crescuti in familii normale?. Si raspunsul a fost bulversant : Si respectivul avea dreptate. Crescuti intr-un mediu inchis, de sera, un mediu cu legile lui, isi formeaza o mentalitate de animal haituit. Intrerpretare simplista dar nu despre asta as vrea sa stam de vorba. Stiti care este visul unui copil ce traieste intr-un astfel de mediu? Sa castige la Loto bani, multi bani. Ce o sa faca cu ei..? Nu cred ca stie nici el! In fine. Constatandu-se aceasta problema s-a incercat ca acestii copii sa fie crescuti intr-un mediu cat mai apropiat de un mediu familiar, ca astfel sa invete ce inseamna o viata normala, sa isi poata asuma responsabilitati. In cazul lor, lucrurile cu cat incep de la o varsta cat mai frageda cu atat sunt mai usoare. Acum urmeaza reversul medaliei. Sa spunem ca tu X ai avut o viata normala. Ai fost casatorit(a), ai avut copii, ai fost un om mai mult sau mai putin responsabil. Ai facut si greseli dar ai facut si fapte bune. Sa spunem ca al tau copil a ajuns doctor. De ce sa se simta acest doctor incomodat de parintele lui, de spatiul pe care il ocupa in casa? Asa ca il interneaza intr-un azil de batrani si ca sa nu se comita vreo tragica eroare si acest parinte neascultator sa plece de acolo si sa ajunga pe capul mult prea ocupatului doctor, cere conducerii caminului sa nu ii acorde dreptul de a iesii. Dupa o viata de munca ajungi un paria, un om inutil dat la o parte de societate, o societate care refuza sa mai creada in capacitatea ta creativa, o societate care iti refuza cel mai dintai drept al omului: DREPTUL DE A FI LIBER. Nu iti ramane alceva de facut decat sa te lasi sa mori. Ne punem intrebarea: Pe copii facem tot posibilul sa ii responsabilizam, dar cu batranii nostrii ce avem de ii transformam in legume? Dar nici o problema: roata vietii se invarte, ne va venii randul. Tu cel ce citesti aceste cuvinte, ce apoi te uitii in jurul tau si constati ca ai si tu un batran langa tine, sa nu uiti un lucru: vei fi ca el. Te-ai gandit vreodata cat de mult doare singuratatea? Iti vei aduce aminte de batranul tau atunci cand moare, atunci vei organiza cu mult fast inmormantarea lui, sa vaza si vecinii cat de copil iubitor esti tu. Si vei varsa o gramada de lacrimi si vei juca in spectacolul vietii tale. Sa nu uiti niciodata ca iti va venii randul la castronul si lingura de lemn. Voi revenii.
Lasă un răspuns