Cazul meu este unul interesant….Sunt nascut sub semnul schimbarii…In primul rand in anul in care se prindea viata carnea care imi transporta acum mintea, ratiunea si sufletul aparea pe lume si un pui de caracatita cu ramificatii care astazi incep sa ne acopere viata…Se nastea colosul, pe atunci prichindelul naiv, care astazi este internetul. La trei ani dupa aceea un alt eveniment al carui caracter exploziv era mult mai bine ilustrat si care avea sa loveasca vectorul cu care ne noi, balaurul cu 1000 de capete, societatea, aveam sa judecam in continuare lumea. Exploda Cernobalul…Inca patru ani si explozia unui reator nuclear era umbrita de explozia unui combustibil care nu poate fi echivalat inca…popoarele…incepeau revolutiile din 1989. Inca o schimbare ale carei efecte insa se resimteau si vibrau mai brutal ca celelate cu caracter mult mai subtil. Insa de la momentul 1989 s-a instalat parca amorteala in mintile care erau incordate de preocupari ale unui cotidian foarte tumultuos. De atunci am inceput sa mancam precum oile fara solnita cu iod iarba care crestea oriunde. Tara noastra o fost o sugativa (nu e de mirare ca se mai folosea in scoli pentru cerneala in plus) pentru orice influenta noua…politica, muzica, societate, gandire…Am avut ideologiile noastre luate parca exact in ciuda teoriei formelor fara fond a lui Maiorescu de la unii controlate si folosite de altii aplicate pe cobaii care lasasera garda jos sub protectia noi stari, a democratiei…Am luat Bronxul American si am supt pana la epuizare hip hop-ul…Am luat moda fara sa facem nici un fel de apreciere critica sau valori dar ne-am tatuat ideile preconcepute ale altora pentru a ne justifica alegerile…Vezi tractorasele cu care au umblat fetele atata timp…Nu am mai fost la moda la un moment dat a trebuit sa ne sincronizam si noi cu curentele vestice cu imaginile din filmele americane la cica aveam acum acces liber…Am inceput sa ne drogam am inceput sa imitam fara macar sa adapta am inceput sa creem Generatia Pro si Big Brother…Toate astea pe fondul imaginii de un contrast saritor din fundal…Medalii…Recunoasteri internationale ale meritelor noastre in sporturi fizice si ale mintii…la gimnastica si la matematica si asa mai departe…Va spun insa acum ca tabloul in care este desenata tara noastra se retuseaza…Ne indepartam de starea de kitsch pe care o ofereau curolile prea stridente ale carnii putrede care ne conducea tara(cu toti actorii ei pitorestii trasati cu pensula cel mai bine in campaniile electorale) si ale in contrast cu holdele care doreau mai bine si cu astrele care straluceau cu mintile lor. Scoateti capul pe geam si langa mirosul de gunoi si esapament, langa cel de coruptie dar si depravare a societatii, langa cel de revolta impotriva a atatora si de neputinta impotriva sortii (asa cum gandeste poporul fatalist roman) simtiti un parfum prea subtil…E mirosul care prelinge usor in cotidianul nostru…E ceva ce parfumeriile frantuzesti nu vor putea captura niciodata intr-o sticluta…E mirosul schimbarii…Credem ca stam si ne duce viata mai departe…Nu e asa…Ceva clocoteste in supa asta…Mintile noastre…Ale tinerilor care abia isi dezlipesc pleoapele inclestatea de urdoarea formata de somnul in care am stat…Pe cei cu nasul fin ne trezeste mirosul asta si ne atrage…Vrem schimbarea si o vrem in bine…Vrem sa ne invatam semenii…Nu mai vrem sa plecam afara aceia din noi care au deschis ochii indeajuns de bine incat sa vada potentialul nostru…Insa tot noi suntem cei care ne innecam in praful greu pe care il scuturam…E praf de prjudecata de preconceptie de rezistenta in fata noului de incercare de pastrare a confortului pe care il avem (e fascinant cum ne plangem cat e ne e de greu insa in loc sa incercam sa facem ceva in privinta asta ne complacem si ne obisnuim cu starea). Unii sunt intoxicati de praful asta insa altii respira cu conceptii prea sanatoase ca sa fie influentate de acest praf. Invatam…unii din noi stim sa gandim acum si vom duce cu noi pe aceia care sunt in stare sa invete si sa gandeasca iar pe cei care nu merg cu noi ii vom conduce (si subliniez ca singura apreciere calitativa pe care eu o fac aici despre gandirea este acea ca este proprie celui care o emite). Asta este calea catre evolutie…Mintea desclestata care respira aer curat (impregnat cu valori morale si valori depre bine, frumos si adevar) fara praf….Am credinta ca tara noastra va produce culturisti ai muschiului numit creier si provocare pe care o adresez este sa intram in competitie unii cu altii pentru ca in cativa ani sa Mis si Mister Univers Creier campioni mondiali sa fim noi…

Comments

comments