Pe cind eram in armata, ca orice soldat care are oarece principii, imi propusesem sa fentez temporar misiunea de paza si aparare a frontierelor R.S.R., sa-mi iau un mic concediu medical-de odihna, sa le mai acord o sansa infractorilor care doreau sa paraseasca scumpa noastra tarisoara, satui de atit salam cu soia si gheare de pui. Aveam principii pe vremea aceea, cum spuneam. Fiind de paza, nu-i puteam lasa sa treaca frontiera dupa bunul lor plac. Doar depusesem un juramint militar. Fiind in concediu medical, Dumnezeu cu mila. Nu ma mai interesa. Ajungind la infirmeria batalionului, pentru o consultatie medicala, am avut o surpriza placuta. Am intrat in cabinetul medical, fara sa bat la usa cu convingere. Am batut cu oarece timiditate si de-asta, probabil, nu s-a auzit in cabinet. Acolo, o scena de film erotic: pe fotoliu, dom` doctor o tinea pe genunchi pe doamna doctor stomatolog. O mina o avea bagata sub halatul doamnei, explorindu-i zona pubiana. Cu cealata mina o palpa in zona sterno-cleido-mastoidiana. Doamna gemea de placere, dindu-si ochii peste cap. Se vede treaba ca dom` doctor era un adevarat specialist.Stia meserie. Eu priveam scena asta fierbinte, mut de admiratie. Jucau extraordinar cei doi actori. Cred ca facusem niste ochi de bou. Doamna, dupa cite imi amintesc, cred ca s-a speriat vazindu-ma. A scos un tipat scurt, ca un personaj feminin dintr-un roman al lui Rebreanu, si m-a apostrofat: – Boule, de ce nu bati la usa? Dom` doctor si-a revenit mai greu. Respira de parca trasese in jug, aidoma animalului invocat de doamna, dar nici dinsul nu m-a iertat: – Cum iti periti sa dai buzna asa, ma` animalule! Are dreptate doamna…meriti sa te bag la arest, porc de ciine ce esti! Acum, dupa atitia ani, imi dau seama ca aceasta sintagma celebra, ,, mai animalule”, a carei originalitate este atribuita domnului presedinte Iliescu, are deja o intreaga istorie in spate. Ar trebui sa-si ceara iertare acea parte a presei. Ma fisticisem de tot. Imi parea sincer rau ca-i deranjasem pe cei doi specialisti de la investigatii, dar si mai rau ca imi descoperisera dinsii prezenta in cabinet. Mi-am cerut scuze si mi-am expus doleantele. Vroiam un simplu concediu medical, ce mai la deal, la vale. Concluzia doamnei stomatolog (cam suparata si nervoasa) a fost una fara dubii: – Draga, asta cred ca e cam nebun. Da-i ceva, o trimitere…si scapa naiba de el! Dom` doctor, un intelectual fin, a inteles situatia si, dupa ce i-am promis tacere totala asupa incidentului cu pricina, am obtinut o trimitere la Spitalul Militar Central din Bucuresti, Sectia Psihiatrie Acolo…

Comments

comments