Ce ramane dincolo de stele
*ce ramane dincolo de stele
nu este altceva decat un vis frumos,
un mit ce sta la coada sa se nasca,
dar beat de frumusetea propriei legende,
a pierdut sirul de margele
s-acum se joaca cu o clipa de eternitate
si impleteste-un fir de praf in ochii mei!
o stea clipeste si el mi-o prinde-n par,
o alta sta sa cada
si el ii face lin drumul catre pieptul meu
si mi-o anina pe un sfarc…
*ce ramane dincolo de stele
nu este altceva decat tradarea aurorei boreale
cand pentru prima data
un pui de urs polar clipeste pe-ntuneric!
privirea-ncetosata a pustiului la colt de strada sfredelitor cuteaza catre bolta instelata
s-apoi se frange in tarusul ce-i stabate pieptul…
asta e tot ce vede cerul
dinclo de stele!
*si ce ramane dincolo de stele
e un chibrit in mana unei fete
si flacara din inima unui print ce-a fost
candva,
impodobit cu diamante si smaralde,
ce zace-acum la groapa de gunoi,
si-n palma lui, un randunel cu suflul inghetat!
*ce vad eu dincolo de stele,
este lumina! multa caldura!
si peste toate, un zambet cald,
razbunator de ingaduitor si tandru…
ce sta ca un pumnal infipt in carnea vie
a unei fragezi friputuri de iepure
si imprejur taiat, o balta calda de lapte de gugustuc…
*ce ramane dincolo de stele,
e frica noastra de oglinda craiesei zapezilor,
si de a incerca sa ne privim de-aproape fara voaluri de cadane,
si de a izbandi in fericirea noastra, sa nu iesim din randul ordinar…
Lasă un răspuns