Poveste frumoasa si plina de invataminte. Am auzit-o de la un prieten, deci e reala, in consecinta putem sa invatam multe din ea. Era un el – casatorit, cu copii mari – si o ea tinerica, singura si plictisita uneori. Lucrau in aceeasi institutie, se intalneau des, de obicei cu probleme legate de serviciu, pana intr-o zi cand el i-a propus sa ia o ceasca de cafea impreuna. Si uite asa a inceput totul. El adora femeile, in general. Era suficient sa vada o femeie frumoasa ca sa o doreasca. Nu-si facea probleme de constiinta in legatura cu casnicia lui – asta era un domeniu separat, de care avea grija, iar sotia nici nu banuia ce ii trecea lui prin minte. Ea, tinerica si singurica intr-un oras mare si aproape necunoscut, fara prieteni…si ii placeau si ei barbatii. Se simtea flatata, constienta de placerea ce o starnea in el. Si dupa mai multe cafele au ajuns la inevitabil: au facut dragoste in masina lui, apoi asta s-a repetat de mai multe ori, pana a ajuns o obisnuinta. Ieseau de la servici deodata, si inainte sa ajunga acasa, ieseau cu masina putin din oras – aveau locul lor linistit, unde nu-i deranja nimeni. Au inceput sa fie imprudenti si se jucau chiar si in timpul serviciului. Pana intr-o zi cand un tinar, coleg cu ei de altfel, a remarcat-o pe ea. Si i-a placut ce-a vazut…tinerica si singurica intr-un oras mare, dar plina de vino-ncoace. Si uite asa a invitat-o in oras, au iesit destul de des impreuna, au si ajuns la marea intamplare si le-a placut, au continuat…si povestea are happy-end… Au hotarat sa faca nunta. Ea stia ce urmareste in viata, era placut sa prinda radacini in orasul acela mare si nemilos…plus ca era aproape de colegul mai in varsta. A spus marele DA, s-a fixat data, s-au cautat nasii iar aici s-au impotmolit. Ea il voia de nas tocmai pe acel care i-a oferit primul sprijin, el voia un prieten bun de-al lui. Au ajuns la compromis, fixand ambele perechi in calitatea mai sus amintita…si au facut nunta. Primul iubit cu sotia, extrem de oficial, ea mireasa, cu rochie alba, pura pe cat putea sa o faca rochia de pura, mirele scrobit, cu papion peste camasa alba…s-a terminat oficierea si au ajuns la restaurantul unde se celebra marele eveniment. Idee frumoasa: un local pe malul marii, printre acordurile muzicii se auzeau valurile… S-a facut noapte, lumea era obosita, dar toti dansau si mancau mai departe. Nimeni nu se dadea dus…iar nasul mic dansa mireasa. Toti mesenii, inclusiv mirele, au vazut ca cei doi purtau o discutie destul de aprinsa, dar nimeni nu banuia ce se petrecea de fapt. Ea voia un bun ramas, un fel de adio tandru pe malul marii…iar el a cedat. Au iesit pe malul marii, la 50 de metri de restaurant si au facut dragoste ca doi nebuni, pe nisipul cald, aproape de apa, cu stelele deasupra lor. Curaj sau nebunie? NU conteaza. Cei doi s-au intors pe rand de unde plecasera si nu s-a vazut scanteia din ochii lor. Dar…nu dupa multa vreme, cam la noua luni dupa nunta, fosta mireasa fericita naste un baietel frumos. Iar nasul mic se intreaba: o fi finul meu sau baiatul meu?

Comments

comments