Poezie
Intrebare retorica:
Cati dintre noi reusesc sa citeasca o poezie?
Alta, la fel de retorica
Cati reusesc sa scrie o poezie?
Iata un prieten care m-a incantat cu randurile lui:
dunare si prut si jiu tine-m-ati intr-una viu treceti peste viata mea unde-s cant de piatra grea cum sta piatra in adanc sa stau si eu pe pamant sa treaca si vant si cer peste mine-n nicaieri ineca-mi-ati ineca tot ce e pieirea mea toata noaptea toata partea din care pandeste moartea si sa va spalati pe fata doar cu partea mea de viata soarele si luna socotesc intr-una cate zile scurte au pierdut la curte focul si cu apa imi astupa groapa ramele si vantul treiera pamantul visele si jocul amagesc norocul noaptea si nisipul imi masoara timpul muzica si rasul imi ineaca plansul si-mi aduc aminte cele trei cuvinte: eu, tu, el. soarele apune dupa niste maguri si rasare in flacari din mare odata am ucis o vrebie am tras cu prastia in ea si am lovit-o pe urma o zi si o noapte intreaga am tot plans-o si am tot jelit-o nu m-a batut mama nu m-a certat in mana tineam o bucata de paine degeaba, mi-a spus degeaba mai plangi ce ai omorat omorat ramane mai tarziu am crescut flacaiandru m-am indragostit nebuneste de o fata nu stiu de ce intr-o zi am murit si-n alta zi a fost ingropata demult nu mai trag cu prastia in vrabii demult nu mai merg la nici o ingropare soarele apune dupa niste maguri si rasare in flacari din mare… ai frunza galbena… ceas desfrunzit… de ce vrei tu sa cred ca toamna a si venit? ori iubita mi-a spus tarziu vezi tu codrul cel vesnic viu? vara noastra se va sfarsi cand galben de tot va fi codrul verde si-adanc era si-avea umbra de catifea si-n tot codrul sub cerul clar o galbena frunza doar… ai frunza galbena… ai glasul tau ai frunza galbena… ca visul rau… pentru galbenul ei noroc nu vazu pe pamant alt loc decat inima mea razand si-n ea ma lovi cazand ieri iubita mi-a spus tarziu vezi tu codrul cel vesnic viu vara noastra se va sfari cand galben de tot va fi… pentru galbenul ei noroc… nu vazu pe pamant alt loc, decat imima mea razand si-n ea ma lovi cazand… mai tii minte inceputul asa cum a fost nici de vreme nici tarziu poate doar fara rost sau poate ca doar intamplarea ne-a indemnat sa fim o vreme impreuna fara pacat astazi e prea tarziu sa cred cu patima ca-ntre noi a fost doar un pariu pe o lacrima si mai tii minte cum doream cu disperare sa fie bine intr-o zi un ceas oarecare si sa urmeze inc-un ceas si zile o mie sa nu conteze ce a fost si nici ce o sa fie astazi e prea tarziu sa cred cu patima ca-ntre noi a fost doar un pariu pe o lacrima dar uite c-au venit deodata si tot fara rost ultima zi si ultimul ceas din tot ce a fost si am ramas cu amintirea fara folos totusi frumos poate nu-i prea tarziu sa cred cu patima ca-ntre noi a fost doar un pariu pe o lacrima
Merita?
Lasă un răspuns