…de dragoste
Se ma intampla nu-i asa?
Am primit aceste randuri de la un bun prieten de-al meu si …trebuie sa recunosc ca …a reusit sa ajunga la inima mea.
Iata ce mi-a scris:
“Drumul spre tine e greu sufletului meu Suflet pribeag, bolnav dupa dor Bolnav dupa dulceata inimii tale Care ma cheama de zor … Drumul acesta, i-un chin pentru mine, Un chin ce ma-ncearca, un chin necesar … Chinul prin care oricum eu voi trece stiind ca e chinul cel mai amar … Ajunge-voi la tine, la inima ta, Dupa grele incercari, prin spini si prin flori, Si atunci ma voi stinge la tine in brate Fara sa te sarut, cuprins de fiori … Si atunci tu ranita sorbi-vei otrava, In lacrimi de dor nestins, Natura intreaga va plange deschis Durerea noastra cea de pe urma … Iar sufletul tau spre al meu va zbura, Intr-o lume senina, cu flori si iubire Si marea ne va primi, cu ape deschise Pe veci, impreuna, acolo vom sta.”
. Ce pot sa mai zic?
Lasă un răspuns