Un fior rece imi cuprinde sirea spinarii si involuntar, inchid ochii… As vrea sa cred ca este briza… si inaintea pleoapelor, marea linistita mi se arata goala, rasfrangandu-si parul inspumat pe plaja fina, ticsita cu cioburi de scoici si fasii de vise rapuse miseleste de un dor vesnic pus pe sotii si la panda… Mirosul sarat al pielii tale zgribulite imi raneste papilele si imi insangereaza gura… Ochii ma ard scaldandu-se in roua azurului lacrimilor mele refulate… Of! Simt cum mi se scurge o legatura de alge pe sub tample… Si coada unui peste cenusiu imi biciuie trupul ce cuteaza sa se avante pana in larg, fara costum de salvare taind cu goliciunea sa seaca, lumina rasfirata in intuneric… Ieri, a fost frumos… Azi, este tulburator si mirific! Cerul innorat si plin de pete grele de nori, se razbuna lovindu-se intre ele cu indarjire… Valurile se izbesc de stanci in delirul crunt al unei afazii timpurii si inocente, violent de vie! Muge orizontul tradat de privirele mele, caci am iesit la suprafata sa iau o gura de aer! Ma ispiteste Farul! Chior si batran, el a mosit marea si a dezvirginat lanul tanguit de corabii care au cutezat in nebunia lor sa se apropie de casa… si de tarm… Aud dintii apelor involburate cum musca neancetat din el, in timp ce radacinile ii gem in pamantul negru din adancuri… Bulboanele ma trag de picioare si urla a disperare marea! Mi-e frica de oglinda… dar ma fura nebunia si… privesc nemarginitul… AAAAAAAAAAAA! Ma-ngheata propria-mi rasuflare! Sangele imi cresteaza venele caci cade in turturi prin fiinta-mi vlaguita… Mi-am zarit chipul in ochii lumii ce ma fixa inmarmurita si naiva! Un mort plutea pe ape… si marea s-a cutremurat! Un val schilod, m-a luat pe coama lui inflacarata si m-a izbit de mine, printre stele! Si a murit… s-a rastignit pe zgura unei comete vii! Tot ce-mi mai amintesc, este caldura glaciara a unui dor din frageda pruncie care sapa adanca cu tarnacopul in fata mea, cautand lumina ce l-a incalzit odinioara… Si m-a privit cu ochii stinsi de vise, cu pieptul cadaveric de dorinti ascunse, cu gura lui cascata, cioplita intr-o parte de sete si de foame de cutezanta si-ndrazneala, cu maini tremuratoare de talente rasfirate si cu picioarele proptite bine, in mintea mea… O lacrima i-a picurat din oase… si m-a ars pe fiinta mea, de altadata! In strigat de famfare am deschis bratele catre el si catre mine… si linistea si-a curmat viata! Era o noua zi de vara-nflacarata-n mine… si era prima zi de toamna pentru lume… Cantau cocosii pustilor si dulcele Zefir, legana copilele in leagan… Baietii se jucau si se-ascundeau in urma faldurilor fustelor mamelor… sfredelind cutezatori vazduhul! Si pasarile intonau solemn triumfand… M-am ridicat din colb … si m-am scuturat de muschii umezi, crescuti pe pleoape…

Comments

comments