un gand/1
Desteptarea. E tinara vremea.Nu o sa ajungi nicaieri.Zaci ca si cum ai fi singura pe pamint.Faci un tunel in mormanul de amintiri.Dupa care mai faci unul.Ramii goala ca o teava.Uita-te-n oginda.Ti se confirma infatisarea, nu mai esti cea de ieri. Apoi te prelingi ca picaturile pe obraz dupa plins.Ajungi la capatul tristetii.Urlii de bucurie.Ti-ai pierdut chipul in acea blestemata de secunda pe care nu ai putut-o sari. Pasare fara spinare arzi in vazduh si lasi o dira fluorescenta ce sta infipta in privirea mea.Mi-am promis multe ,nici nu mai stiu cine sint eu.Poate un trecut glorios , poate un prezent fioros sau poate un viitor fara sfirsit. Ochii se plimba seara in asteptarea lunii. Nasul doarme in birlogul iernii.Urechile sint inchise pentru o vreme.Gura se usuca de dor.Miinile nu ma mai asculta.Picioarele o iau razna. Nu mai am stare. Ce sa fac ? Pun mina pe o carte si ma arde. Au luat foc cuvintele.Renunt la tot ? Nu.Poate ar trebui sa ma nasc din nou cu memoria primei nasteri.



Lasă un răspuns