kora
ce stie despre planeta pe care se afla nu este suficient singura cale de comunicare cu ai ei ramane telepatia nu intelege cum a ajuns daca a venit singura sau insotita cu o nava sau pur si simplu a fost luata de vantul interstelar priveste in jur nisip continua sa priveasca apa este si ea un punct in macrocosmos ia o mana de nisip il priveste cu atentie seamana uimitor cu ceva ceva care aluneca printre degete viata timp de ce este aici intelege imediat ai ei i-au scos din cap creierul si i-au implantat circuite in loc de inima i-au pus o bila rosie sa distribuie lichidul vital in toate prelungirile degeaba toate acestea n-au reusit s-o transforme ce-i drept nu mai poate jura ca e om insa oricum de robot e mult mai departe continua sa cearna nisip cu mainile ei inca frumoase daca s-ar concentra precis s-ar conecta la planeta unde oamenii inca n-au fost inlocuiti un cantec lin ca o revarsare de ape pune stapanire pe atentia femeii ratacite ape limpezi descantate ce va-ntoarceti de departe ca o lacrima de clopot timpul strangeti-l in palma sa fiu iar copil de mama fara griji si fara teama inchide ochii si asteapta un barbat ca o pata alba pe nisipul brun se apropie usor s-au privit lung si a fost suficient schimbul de informatii s-a facut direct din camp dupa care a urmat o imbratisare omeneasca acestia inca mai sunt oameni au prins sa alerge spre apa care i-a unit tolea ii sopti printre mangaieri ai venit esti aici



Lasă un răspuns