Ganduri
Impreuna cu un grup de prieteni ne ducem in fiecare duminica sa vizitam batranii dintr-un camin spital ce se gaseste pe langa Piata Resita. Incercam sa le inseninam fruntile si sa le usuram sufletul. Ce s-a facut acolo trebuie apreciat, sunt niste conditii foarte bune si se face simtita schimbarea de mentalitate ce s-a petrecut dupa `89. Nu suntem bogati si nici nu beneficiem de sponsorizam venite din nu stiu ce zari ale lumii. Si cu toate astea marcam prin mici petreceri zilele de nastere ale locatarilor insotite de mici cadouri, mese festive cu ocazia sarbatorilor. Pe langa aceste lucruri faptul ca cineva este alaturi de ei ii fac sa simta ca nu sunt abandonati, ca nu sunt paria ai societatii, inlaturand sentimentul de excludere sociala. Azi duminica 12 03 2006 cu toata vremea de afara am hotarat sa ma duc la camin deoarece era organizata aniversarea unor batrani. In graba mi-am uitat actele acasa. Gresala mare. Ajuns la camin nu a contat nimic, nici faptul ca veneam de ceva timp acolo, faptul ca ai mei colegi au venit sa ma ia, pur si simplu doamna gardian de la poarta nu m-a lasat sa intru pentru ca nu aveam actele la mine. Vina mea. Oricum o sa mai scriu despre asta.
Lasă un răspuns